Ingrediente:
-200 gr făină albă
-1 ou
-2 linguri sare
-1/2 borcan magiun sau marmeladă de prune (de preferință fără zahăr)
-100 ml ulei
-3-4 linguri gris (sau pesmet, dacă îți place)
-3-4 linguri zahăr
Mod de preparare
În Banat le spune tașche, un fel de colțunași cu gem (nu știu cum să îi încadrez). Pentru a face tașchele, trebuie să dispui de timp, cel puțin 2 ore, și răbdare, dar merită. Nu îți închipuii că eu fac săptămânal, cam o dată sau, cel mult de două ori pe an. Soțul meu, s-a rugat vreo lună de mine, până am reușit să îi fac. Nu e așa mult de lucru, cât, e de migală. În primul rând, trebuie să faci aluatul. Amesteci într-un castron, făina cu oul, 1 linguriță sare și aproximativ un pahar de apă, mai bine începi cu 1/2 pahar de apă și mai adaugi pe parcurs. Depinde de ce fel de făină folosești, câtă apă trebuie să pui. Când aluatul nu se mai lipește de mâini e gata (nu am meționat că trebuie să îl amesteci cu mâinile). Îl acoperi cu o folie alimentară și îl lași să se odihnească 1/2 de oră. Din acest aluat poți să faci și tăiței. Întinzi cu sucitorul o foaie de 2-3 mm grosime, adică cât de subțire poți. Tai cu un cuțit sau cu o rolă specială, pătrățele de 4/4 cm, aproximativ, trebuie să ții cont că la fiert vor mai crește (se vor umfla). În mijlocul fiecărui pătrățel pui puțină marmeladă (la noi, în Banat, îi spune chisăliță), aceasta trebuie să fie groasă, să nu curgă. Lipești colțurile pentru a-ți ieși un triunghi (nu este obligatoriu să fie trunghi, le lipești cum poți), cu o furculiță apeși partea pe care ai lipit-o, pentru a nu ieși gemul. Când le-ai terminat de făcut, pui într-o oală mare cam 4-5 litri de apă la fiert, adaugi și sarea care ți-a rămas. Când cloctește apa, dai focul la minim spre mediu și pui,pe rând (cât să acopere fundul oalei, 10-15 buc.) colțunașii. Trebuie fierți cam 10-15 minute, se vor ridica la suprafața apei. Pregătești un castron cu apă rece în care îi scoți pe cei fierți. După 2-3 minute de stat în apă rece, îi pui într-o strecurătoare, să se scurgă. Repeți operațiunile până-i termini pe toți, de fiert. Când mai ai jumătate de colțunași de fiert, te apuci de pesmet. Într-o tigaie mai adâncă sau o cratiță. pui uleiul la încins. Adaugi grisul (sau pesmetul), nu pe tot odată, ți-am mai spus, în funcție de cum e măcinat grisul (mai fin sau mai mare), trebuie să pui mai mult sau mai puțin. Amesteci cu o lingură de lemn, la foc mediu până se rumenește (adică să nu fie prea maro, un maro deschis, bej). Tigaia fiind încinsă, și după ce oprești focul, încă se va mai închide la culoare. După ce ai stins focul adaugi, cu grijă, 1/2 de căniță de apă rece și mesteci cu grijă să nu te arzi. Vezi că o să clocotească la început și o să i se mărească volumul, preț de câteva secunde. Când a revenit la normal adaugi zahărul, amesteci, și începi să dai prin acel pesmet 2-3 tașche, le scoți într-un castron, și tot așa până termini. Trebuie să umblii cu atenție cu ele pentru că sunt delicate. Când le servești, pui și zahărul pe masă, poate alții mănâncă mai dulce. Ți-am spus că e mult de lucru, dar, o dată pe an, merită să încerci să le faci.Sper că ți-a plăcut această rețetă, că de reușit, sunt convisă , că îți va reuși.
Poftă bună. Aștept comentarii.