Ingrediente

-1 cană făină albă

-1 cană făină mălai

-1 ou

-1 liguriță sare

-2 lingurițe praf de copt

-1/2 cană de lapte (poate puțin mai mult)

-8-10 crenvuști sau 3-4 cârnați cabanos (în funcție de cât sunt de lungi, se taie în două sau în trei bucăți)

 -1 litru de ulei

-8-10 bețe de frigărui

                    Mod de preparare

      De mult timp, vreau să fac aceată rețetă, dar, am crezut că este complicată și îmi va lua mult timp. Când colo, surpriză, se face foarte repede, și nici vase murdare nu sunt prea multe. Am folosit cârnați cabanos, în loc de crenvuști, pentru că sunt mai gustoși, mai condimentați, decât crenvuștii. Într-un castron, pui amândouă feluri de făină, sarea, praful de copt, oul și laptele (pentru început 1/2 de cană). Le amesteci cu telul. Consistența, trebuie să fie ca cea de clătite, adică să nu fie prea groasă (să poți amesteca cu telul, ușor), dar, să nu fie nici subțire, pentru că, nu rămâne lipit pe crenvuști. Bețele de frigărui, le pui într-un castron cu apă, la muiat (sunt mai flexibile și nu se ard). Într-o tigaie mai înaltă, pui uleiul la încins, la foc mare . Tai cârnații în două sau în trei (în funcție de cât de mari sunt) înfigi în ei, cu grijă, bețele de frigărui. Bățul trebuie să fie cam cu 6 centimetrii mai lung decât cârnatul (să ai de ce să ții când îl moi în aluat, sau când îl mănânci). Pui aluatul într-un pahar, înalt (faci asta, pentru a acoperii  cârnatul bine, cu aluat), moi cârnatul, îl ridici și nu îl lași să se scurgă. repede îl pui în ulei. Pentru a verifica dacă, uleiul e încins, presari puțină făină, dacă începe să se prăjească imediat, e perfect pentru a începe prăjirea. Ai grijă să se rumenească peste tot, le scoți pe șervețele de bucătărie. Poți servi acest fel, cu, muștar, ketchup, hrean sau, cu orice sos îți place. Vezi că nu e greu. Sper să îți placă această rețetă, că de reușit, sunt convinsă, că, îți v-a reuși. Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor, încă învăț cum să fac poze (durează mai mult pentru că, învăț singură).

                        Poftă bună. Aștept comentarii.

     Ingrediente pentru blat:

-10 ouă- separi gălbenușele de albușuri

-10 linguri zahăr tos

-6 linguri de făină

-6 linguri de nucă măcinată

-1 linguriță praf de copt

-1 linguriță bicarbonat

        Pentru cremă:

-300 gr. nucă măcinată

-200 gr. zahăr tos

-un pahar lapte

-200 gr. unt

-50 gr. zahăr pudră

pentru însiropat – 1 lingură zahăr dacă ai lichid e mai bun

                           – 1 lingură rom sau coniac

                            Mod de preparare

   De câțiva ani nu am făcut tort de nucă, după o rețetă veche (mă refer la rețete de acum 25-30 de ani), mie îmi place foarte mult tortul de nucă (cu nucă, mă rog). Pornești cuptorul la 180 de grade. Într-o tavă rotundă pui hârtie de copt, eu am două tăvi identice, și pentru a nu fi nevoită să tai blatul după aceea, am împățit amestecul în cele două tăvi (nu reușesc niciodată să îl tai egal). Bați albușele spumă cu un vârf de cuțit de sare, adaugi zahărul tos (în ploaie, tot o dată, nu contează, părerile sunt împărțite), adaugi gălbenușele. Cerni făina cu bicarbonatul și praful de copt, le adaugi în amestecul de mai sus, adaugi și nuca și amesteci ușor dar bine. Torni aluatul în tăvi (sau tavă) și îl pui la cuptor pentru 30-35 de minute. Când îl scoți îl mai lași în tavă 10 minute, Îl scoți (aici intervine tava cu fund detașabil, ți-am zis că așa trebuie să fie, nu) și îl pui pe un grătar la răcit și faci crema.  Pentru cremă, trebuie să fie untul la temperatura camerei. Amesteci zahărul tos cu nuca și torni peste paharul de lapte fierbinte, pui o farfurie sau un capac peste și lași 5 minute acoperit. Lași nuca la răcit și amesteci untul cu zahărul pudră, pui câte o lingură de nucă în unt, până o pui pe toată. La sfârșit adaugi câțiva stropi de rom, coniac sau votcă, face crema mai spumoasă și intensifică aromele (nu pui esență, este plină de chimicale și are un gust foarte pregnant de artificial). Înainte de a umple tortul, e bine ca, întotdeauna, să întorci blatul invers, cu susul în jos, în acest fel partea pe care pui crema va fi dreaptă, nu aști nevoit să îl îndrepți cu cuțitul. Însiropezi blatul (mie nu îmi place blatul însiropat, dar la blatul cu nucă trebuie), amesteci lingura de zahăr cu romul sau coniacul și cu 2 linguri apă, însiropezi amândouă blaturile. Jumătate din cremă o pui pe blatul de jos, cu cealaltă jumătate îl învelești pe lateral și partea de sus. Și gata, poți să îl servești. Sper că ți-a plăcut această rețetă, că de reușit, sunt convinsă că îți va reuși.

                  Poftă bună. Aștept comentarii.

                   Ingrediente:

-500 gr de bacon tăiat felii subțiri

-6 ouă

-100 gr. cașcaval ras

-o linguriță sare

-1/2 linguriță piper

                     Mod de preparare

         Este un preparat pe care poți să îl servești la micul dejun sau la cină,sau la prânz într-o zi când toată lumea e acasă, cum am făcut și eu. Sâmbăta de obicei, avem un prânz mai deosebit, adică prepar ceva ce în timpul săptămânii nu aș face, pentru că sâmbăta suntem aproape toți la prânz și unele preparate sunt bune doar gătite pe loc. În primul rând ai nevoie de o tavă de brioșe și de cuptorul încălzit la 180 de grade. În adânciturile din tavă pui o 1/2 felie de bacon și pe margine o căptușești cu o felie de bacon. Pui o linguriță cașcaval, un ou, puțină sare și piper. Procedezi la fel cu toate sau cu câte ai nevoie, eu am făcut câte două de persoană. Bagi tava la cuptor și o lași 20-25 de minute. Când o scoți din cuptor, cu o lingură desprinzi baconul de pe margini (având puțină grăsime nu se prinde de margini) și îl pui pe farfurie. Procedezi la fel cu toate. Le servești alături de roșii, castravete, brânză sau cu orice dorești. Mi-a luat mie mai mult să scriu, decât o să îți ia ție să faci această rețetă.                                      Poftă bună. Aștept comentarii.

                 Cu toate că blogul meu este unul culinar, cu tot ce se întâmplă în țara noastră, nu pot să stau și să nu spun nimic. Nu am mai ajuns să postez mare lucru, deoarece, în fiecare seară am fost în centrul Timișoarei. Nu țin cu nici un partid, nu agreez politicienii, am fost la alegeri, am votat aleatoriu (nu cu PSD-ul), pentru că oricum nu aveam cu cine să votez, dar am zis măcar, să nu vină la putere, aceștea care au venit. Am ieșit la proteste acum, exact cum am făcut la revoluție, și probabil că poveștile despre cum a fost revoluție, le-au făcut și pe fetele mele să iasă în fiecare zi la proteste. Acum 27 de ani, fata mea cea mică avea 1 lună, dar asta nu ne-a împiedicat, pe mine și pe soțul meu, să ieșim în fiecare zi în stradă, câteodată le lăsam cu soacra mea, altă dată le luam cu noi, pe toate trei, ce să spun, inconștiența tinereții, sau faptul că vroiam altceva pentru copiii noștri. Exact același lucru se întâmplă și acum, mai puțin frica de a fi împușcat sau ras de pe fața pământului (acestea erau atunci amenințările lui Ceaușescu). Dar și atunci, ca și acum, politicienii noștri, mari și tari, spun că cineva ne-a scos în stradă, că cineva ne manipulează (cei care a-ți fost atunci pe străzi, probabil că vă amintiți), că cineva ne-a dat telefoane cu lanterne. Nici un politician nu crede că noi, marea de oameni din toate orașele, putem să gândim singuri, într-un cuvânt ne cred proști. Nu o spun ei așa, dar mai mult ca sigur că asta gândesc, din moment ce nu  cred că suntem în stare să luăm decizii singuri indiferent de care parte a baricadei luptăm. Aseară în centru-l Timișoarei, s-a vorbit despre punctul 8 din proclamația de la Timișoara, care spune că nici un om care are dosar penal de corupție să nu poată ocupa

un post cheie, ar trebuii să se spună nimeni cu dosar penal, indiferent pentru ce îl are să nu poată ocupa un post cheie. Până vineri nu se mai iese în stradă, toți au nevoie de odihnă, dar toată lumea să poarte pe braț banderole albe (măcar așa ne recunoaștem, ne recunosc și ceilalți). Sper din tot sufletul să se întâmple ceva bun din toată treaba asta. Oricum eu cred că se poate, și mai cred și în puterea copiilor noștri, al celor care am fost la revoluție, cred că ei sunt mai deștepți decât noi, și că nu pot fi manipulați. Ne vedem vineri în centru, sper să fim mulți, mult mai mulți.

            Nu uitați, purtați banderole albe.

                    Ingrediente:

-un pachet de 250 gr. de foi de lasagne proaspete sau o 1/2 de pachet de foi uscate

-750 gr. carne de porc sau amestec tocată

-o cutie de roșii întregi decojite

-2-3 rosii uscate din conservă

-2 cepe mari

-1 lingură muștar

-o cutie mică de pastă de tomate

-4 linguri sare

-3 lingurițe piper

-2 lingurițe zahăr

   Pentru sosul bechamel

-2 linguri ulei

-2 linguri făină

-400 ml supă

-400 gr diferite feluri de cașcaval ras 

                  Mod de preparare

  Demult timp nu am mai făcut lasagne, aveam o perioadă când o preparam tot la două săptămâni, ne-am cam săturat de ea. Dar azi am hotărât să o fac. Orice fel de paste, dacă sunt proaspete sunt mai bune, de aceea (și pentru că am și găsit) am luat foi de lasagne proaspete. Pe ambalaj scrie că nu trebuie fierte (dovada că citesc ce scrie pe ambalaj, ha, vroiam să văd câte minute trebuie să le fierb), dar eu le-am pus la fiert 1 minut în apă cu sare, le-am lăsat în apa aia până am pregătit asamblarea (adică 3-5 minute). În primul rând trebuie să faci sosul de  carne, pentru că asta durează cel mai mult. Pui carnea într-o cratiță încăpătoare, peste ea pui sosul pe care l-ai făcut în blender din: ceapă, conserva de roșii, cea de pastă de tomate, muștar,roșii uscate, zahăr. piper, 3 lingurițe de sare, dacă ai prin frigider poți să pui și o lingură de pastă de măsline, o lingură de capere, un ardei copt și decojit din conservă. Le blenduiești bine și le torni peste carne. Amesteci bine și ai grijă să nu rămână bucăti mari de carne. Fierbi amestecul la foc mic cam 30-40 minute, guști să vezi dacă mai are nevoie de ceva. Într-e timp faci sosul bechamel. Într-o cratiță mai mică, pui uleiul, făina și torni supa caldă, amestecând tot timpul cu telul să nu se facă cocoloașe. Dacă în supă ai pus destulă sare, în sos nu mai trebuie să pui pentru că oricum, și cașcavalul mai are sare. Fierbi sosul, amestecând tot timpul, cam 10-15 minute, dacă e prea gros mai adaugi puțină apă caldă. Adaugi cașcavalul ras, eu pun mai multe feluri, și afumat, și mai tare, păstrzi din cașcaval cam 2 pumni. Amesteci până se topește tot cașcavalul și îl iei deoparte. Pornești cuptorul la 180 de grade și începi asamblarea. Într-o tavă (eu folosesc o tavă de sticlă sau ceramică), pui 1/4 din sosul bechamel, acoperi cu foi de lasagna, pui 1/2 din sosul de carne, din nou foi, sos bechamel, foi, carne, foi și sos bechamel, peste sos presari restul de cașcaval pe car. Bagi tava la cuptor și o lași 20-25 de minute. Trebuie să fie rumenită la suprafață. O scoți din cuptor și o lași cam 30 de minute înainte să o servești. Dacă o lași mai multe se taie mai bine. O tai pătrate, și gata. Este foarte bună , doar că ai multe vase de spălat. Nu spun asta ca să te descurajez, doar să știi la ce să te aștepți.  Sper că ți-a plăcut această rețetă, că de reușit sunt convinsă că îți va reuși.

                        Poftă bună. Aștept comentarii.

           În primul rând, îmi cer scuze față de cei care îmi citesc blogul, că, nu am mai postat nimic de ceva timp. În această perioadă a anului, toată lumea (mă rog, majoritatea), taie porcul, sau face cârnați, ceea ce am făcut și eu, adică am tăiat și porcul ți am făcut și cârnați. Cârnații noștrii sunt cei mai buni (ha, ha, ha, așa gândește fiecare), dar eu chiar am o rețetă bună pe care vreau să ți-o dau. Rețeta, e încercată de ani și ani de zile. La 15 kg. de carne, 750 gr. de usturoi, 7 linguri cu vârf de sare mare, 4 linguri de piper, 250 gr. boia de ardei dulce, 20 metri de mațe. Proporția carne/grăsime trebuie să fie 75% carne și 25% grăsime. Garantat o să ai cârnați foarte buni. Anul acesta am încercat și cârnați de vită cu porc, în care am pus 5 kg. carne de vită, 5 kg. de carne de porc și 5 kg. grăsime. Contează foarte mult calitatea cărnii, eu, am folosit doar pulpă de porc, și la cei cu vită, ceafă de vită  (poți să folosești pulpă de vită). Până nu de mult am cumpărat carne măcinată pentru cârnați, din cauza faptului că nu vroiam să macin carnea, dar asta nu e o scuză, pentru că, orice magazin îți macină carnea pe loc, în fața ta. Așa poți să controlezi proporția carne/grăsime, și nu ai în cârnați resturile pe care ți le pun cei din măcelării, magazine, etc. Dacă pui carne de calitate, îți ies cârnați de calitate (ca la orice lucru pe care îl faci), și dacă tot vrei să faci cârnați acasă, pentru a fi pe gustul tău, și pentru că îi faci pentru tine, de ce să nu îi faci ca lumea. Pe lângă ingredientele propriu zise, trebuie să mai ai și un vailing (castron de plastic foarte mare în care să îți încapă carnea și să poți și amesteca), sau o cratiță mare și un șpriț (cârnățar sau cum ii se mai spune), și un ac cu care trebuie să înțepi mațele din când în când. Sper să te ajute sfaturile mele, utile, consider eu în această perioadă. Usturoiul trebuie să îl macini de două ori, pentru a se amesteca bine, să nu rămână bucățele în cârnați. Într-un castronel pui, sarea, piperul și boiaua, adaugi cam două căni de apă călduță și amesteci bine, până nu mai sunt cocoloașe. Dacă mai trebuie mai adaugi apă, pentru a fi o pastă mai subțire. Cu ocazia asta se topește și sarea. Înainte să te apuci de frământat, pui mațele într-un castronel cu o cană de apă călduță. Peste carnea măcinată și usturoi, torni pasta de sare cu piper și boia, și începi să frămânți. Cel mai bine e să pui vailingul, cratița, oala în care frămânți, pe un scaun (exact ca la aluatul de pâine), pentru că o să îl poți frământa mult mai bine. După ce ai făcut cârnații, îi lași să stea peste noapte într-un vailing, castron, pentru că ei mai lasă apă. Dacă îi pui imediat pe bețe la zvântat o să te trezești că îți cade carnea din mațe. Sper că ți-a plăcut această rețetă și mai cu seamă, că ți-a fost de ajutor. În poză cârnații sunt deja în afumătoarea noastră.

           Poftă bună. Aștept comentarii.